Dementa - 5 secunde.


Eu, cam ca Florin Chilian...nu stiu, nu stiu, cum nu stiu pe unde nu stiu..

M-am tot rasucit prin ganduri si Timp. Timpul l-am tras peste mine ca o perdea, dar pentru ca ramaneau bucati de camera goale si mult prea luminate l-am pus iar in fata soarelui.Acum sunt nud. Perdeaua de Timp s-a dus.. Cafeaua s-a-nvechit si patu-i nefacut. Scriu fara rost azi dar sunt mult prea pierduta si nu in spatiu, ca p'ala nu-l am. As putea spune ca ma simt chiar claustrofoba uneori, de-asa multe ganduri ma lovesc...asa multe nebunii ma invadeaza...Un junghi prin coaste si un fior pe sira spinarii ce se reliefeaza frumos prin tricourile subtiri... Chit ca-i iarna, dementa mea nu face-o diferenta uluitoare. Parafrazez la nesfarsit fara sens, dar azi simt subita nevoie de a-mi descarca orice gand, orice vis, orice imagine ca un DSLR.

De pe scaunul asta rece vad flashuri si mi se dilata pupilele brusc. Lumea asta rece a uitat ce-nseamna viata... Nu pare trist, ci este. Sa fii inconjurat de sadism, de ceata si de ura. Nu-i omul mort, ci sufletul..si daca e ceva mai trist decat perceptia mortii in general, atunci e moartea din interior in sine! Aici e vorba de o libertate abuzata si violata intens. Tot ce-ar fi putut fi complicat si frumos a devenit atat de fad si simplu. A disparut orice urma de eleganta, vulgaritatea-i o stampila ce te defineste a fi normal; dragostea-i in scari de bloc sau prezervative sugrumate-n cosuri de gunoi, sub banci...in parcuri. Primul pas e saltul la ultima baza - inscris! Fericirea e un club din centru' Bucurestiului intr- o noapte plina de stele. Lectura? o umbra de articulatii proaste ale subiectului cu predicatul, best seller'uri rasfoite vag si remake'uri la Luceafarul. Filme? American pye, nici vorba de Spielberg.

Si nu-i de vina perdeaua care acopera ce e afara sau protejeaza de soarele nebun, cum nu-i de vina nimic in afara de natura noastra. Si nu stiu de ce m-am trezit azi speriata dar stiu cum o sa adorm in noaptea asta. Cafeaua n-are decat sa putrezeasca in cana si patul sa devina un cearceaf continuu... eu stiu sigur ca o sa sufar de o frenezie pana la 12 noaptea, chiar si pentru 5 secunde.


CTC - Multe de spus

Asculta mai multe audio diverse


Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe