Nopţi care..
Sunt nopţi pe care nu am ştiut să le dorm. Uneori de agonie, uneori de extaz, uneori din simplul motiv de a păstra iubirea nopţii.
Sunt felinare a căror lumină a ghidat atât de mult din paşii mei. Uneori făcuţi din agonie, uneori din extaz, uneori din simplul motiv de a simţi iubirea nopţii.
Sunt margini de râuri la care am stat, aruncând ore în şir cu pietre în depărtare. Uneori din agonie, uneori din extaz, uneori pentru a amplifica zgomotele din iubirea nopţii.
Sunt cărţi cu pagini îngălbenite de mâinile mele mici şi de Timp, pe care le răsfoiam adesea şi ştiţi... uneori din agonie, uneori din extaz, uneori pentru a mă armoniza cu iubirea nopţii.
Sunt cântece ale căror versuri obişnuiam să le fredonez vara de la pervazul geamului pentru că adesea cădeam în agonie, în extaz sau mă vrăjea iubirea nopţii.
Sunt mormane de flori pe care le-am cules fără să percep altceva în afară de siluetele lor în bătaia lunii. Şi o făceam uneori din agonie, uneori din extaz, uneori din iubirea nemărginită a nopţii.
Sunt explicaţii pe care voiam de atât de multe ori să le dau pentru ca simţeam vag o urma de agonie, o urmă de extaz şi mă pierdeam în inexplicabila iubire a nopţii.
Sunt gări pe care le-am colindat târziu, urcându-ma în trenuri nebune ce fugeau spre mare depărtare, şi în singurătatea din compartiment obişnuiam să desez pe geamul aburit flori de agonie, flori de extaz ce urmau sa se piardă în iubirea nopţii.
Şi sunt felinare, margini de râuri, cărţi cu pagini îngălbenite, cântece, mormane de flori, explicaţii, iar într-un final gări care mă conduceau uşor... uneori prin agonie, uneori prin extaz, dar de cele mai multe ori prin iubirea pe care, am ajuns sa o cunosc prin intermediul nopţii adormind cu gândul spre tine.
Sunt felinare a căror lumină a ghidat atât de mult din paşii mei. Uneori făcuţi din agonie, uneori din extaz, uneori din simplul motiv de a simţi iubirea nopţii.
Sunt margini de râuri la care am stat, aruncând ore în şir cu pietre în depărtare. Uneori din agonie, uneori din extaz, uneori pentru a amplifica zgomotele din iubirea nopţii.
Sunt cărţi cu pagini îngălbenite de mâinile mele mici şi de Timp, pe care le răsfoiam adesea şi ştiţi... uneori din agonie, uneori din extaz, uneori pentru a mă armoniza cu iubirea nopţii.
Sunt cântece ale căror versuri obişnuiam să le fredonez vara de la pervazul geamului pentru că adesea cădeam în agonie, în extaz sau mă vrăjea iubirea nopţii.
Sunt mormane de flori pe care le-am cules fără să percep altceva în afară de siluetele lor în bătaia lunii. Şi o făceam uneori din agonie, uneori din extaz, uneori din iubirea nemărginită a nopţii.
Sunt explicaţii pe care voiam de atât de multe ori să le dau pentru ca simţeam vag o urma de agonie, o urmă de extaz şi mă pierdeam în inexplicabila iubire a nopţii.
Sunt gări pe care le-am colindat târziu, urcându-ma în trenuri nebune ce fugeau spre mare depărtare, şi în singurătatea din compartiment obişnuiam să desez pe geamul aburit flori de agonie, flori de extaz ce urmau sa se piardă în iubirea nopţii.
Şi sunt felinare, margini de râuri, cărţi cu pagini îngălbenite, cântece, mormane de flori, explicaţii, iar într-un final gări care mă conduceau uşor... uneori prin agonie, uneori prin extaz, dar de cele mai multe ori prin iubirea pe care, am ajuns sa o cunosc prin intermediul nopţii adormind cu gândul spre tine.