Primitivi.

Ştii de ce suntem primitivi? Pentru că tot ceea ce ne place este să descoperim necunoscutul, şi nu vorbesc de lucruri simple dar revoluţionare, precum roata sau focul – vorbesc de univers, vorbesc de istorie. De ce Platon a putut găsi atât iubirea cât şi fericirea platonică? Intangibilul, necunoscutul dar cu toate astea autocunoaşterea de sine generează fericire. Ignoranţa nu e o greşeală, ignoranţa este doar o fericire, al cărei păcat nu ştim să îl trăim. Ştii? Nu ştii cine eşti, dar totuşi ştii că pământul nu e plat; că luna e un satelit natural; că galaxia noastră nu e singura din lume; că relativitatea e de fapt tot ceea ce vezi în jur; că pentru bani ajungi sclav; că pentru fericire ai putea şi să omori; că fluturii trăiesc o zi; că eşti corupt; că ai citit biblioteci întregi; că ai călătorit atât de departe... dar unde-i casa? Cine eşti?

Ştii de ce suntem primitivi? Nu pentru că încă nu am colonizat toate galaxiile; nu pentru că nu facem cancerul să dispară din Europa, precum lepra; nu pentru că nu lucrăm toţi la NASA. Suntem primitivi pentru modul în care numim primitivism o epocă ce cunoştea fericirea. Suntem primitivi pentru recunoaşterea pe care niciodată nu o arătăm momentului care ne-a adus aici. Pentru că nu ne gândim la moarte; pentru că ne punem întrebări infantile şi pentru că superioritatea noastră se bazează pe însăşi cele mai banale descoperiri ale ... unor primitivi.

Ştii de ce suntem primitivi? Pentru că am vrut să ştim necunoscutul... Bobocii înfloriţi forţat sunt cele mai triste şi mai puţin rezistente flori. Suntem primitivi pentru că încercăm să găsim definiţie unor sentimente; să corectăm; să criticăm şi să ne bazăm mereu pe tot ceea ce au făcut alţii. Nici ultimul model de iPhone, precum nici ultimul bmw nu te vor face vreodată să înţelegi cine eşti sau ce simţi. Nimeni niciodată nu va reinventa roata, focul, cuvintele "te iubesc", stiloul..  aşa cum nimeni niciodată nu se va reinventa pe sine. Clonări, mutaţii genetice, evoluţia într-un scop infim al cărui sens nimeni nu-l poate percepe – NIMIC din toate astea nu vor ştii cine eşti. Nici oglinda şi nici tu însuţi nu veţi afla asta, pierzându-vă timpul cu un labirint în care nu vă regăsiţi. Nu mă crede ipocrită, pentru că ştiu că totul se învârte în jurul unor hârtii, dar nu te poţi cumpăra pe tine însuţi.

Ştii de ce suntem primitivi? Pentru că nu putem accepta sfârşitul, şi ai fi surprins, atât de surprins să înţelegi că există un punct de plecare şi o linie care opreşte maratonul. Ai fi surprins să înţelegi că mâine ai putea pierde tot şi ai fi surprins să înţelegi că există inexplicabil. Probabil că încă mai există umanitate, prinsă în inima unei hiene.


Ştii de ce suntem primitivi? Pentru că ne pretindem buni metafizicieni, dar nu vrem să cunoaştem omul prins într-o hienă.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe