Amintește-ți!

Știi, uneori vine vremea să te debarasezi de orice. Vine vremea să asculți un album cap-coadă după ce-ai trecut prin cea mai stresantă zi.. să lași pick-up-ul să meargă și să dansezi în timp ce..

...în timp ce afară ninge nebunesc. Vine vremea să manânci cu disperare o întreagă ciocolată; să te prostești prin bucătărie; să faci un ceai fierbinte; să-i dai un telefon și să-l chemi. În timp ce discul se învârte, să-l aștepți cu părul aproximativ ud, să il iei la dans când vine și să-i aluneci în brațe pe hol, pentru că în hol.. aluneci mereu atât de tare. Știi, vine uneori vremea să cânți ore întregi la chitară; să pictezi; să cânți; să schițezi cel mai abstract gând; să te uiți pe fereastră sau să te pierzi printre rândurile cărții pe care obișnuiești să o citești de fiecare dată când vrei să te simți mai bine. Vine o vreme în care ești nevoită să stai. Pur și simplu – stai! Ia-ți timp pentru tine și găsește-te. Fură-l noaptea, după ce termini de învățat pentru sesiune, sau dimineața, înainte să apuci să te dai jos din pat. Ia-ți timp să înțelegi cine ești și eliberează-te de lume. Știi.. lumea nu-i atât de bună pe cât pare, și uneori, lumea construită de tine între patru pereți e cel mai bun mod de a fi fericită. Amintește-ți care obișnuia să fie parfumul tău preferat; care era melodia pe care o fredonai fără oprire; de ce nu îți stă bine în roșu sau de ce îtî place atât de mult verdele. Amintește-ți de tine, la un ceai fierbinte sau în zăpada rece. Amintește-ți cum ești și lasă pick-up-ul să meargă.


Și după ce îți amintești, trăiește zilele tot în ritmuri muzicale și în pași de dans, dar amintește-ți să-i aluneci pe hol, în brațe. Nu ar avea cum să nu aprecieze. 

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe