Dincolo de..

Ce e dincolo de dragoste? Când dragostea îți consumă identitatea, când mănîncă din tine și te zgârie precum un monstru, ce rămâne? Ce rămâne după dragoste, când renunți, când se consumă..?

La capătul ei, e o închisoare plină de îngeri, plină de heruvimi care își pansează aripile să zboare din nou. Și când evadează, atunci are loc adevărata glorie. Ce e dincolo de dragoste? O lume plină de oameni singuri, de oameni care se evită, de oameni care își caută identitatea în brațele oricărei alte persoane mai puțin a lor? E cumva un soi de fericire mărginașă care provine însăși dorința de a fi pe veci singur sau doar o moarte lentă captivată-n timp? Ce e dincolo de dragoste și când se consumă ea? Toate paginile cărților, revistelor, internetul.. toți vorbesc despre iubire. "Nu spune ce gândești, nu țipa, nu fi nu însuți, nu fugi, înțelege și ascultă." Tot ceea ce e în jur ne învață cum să fim iubiți, ca și cum.. ca și cum întreaga suprafață a pământului nu e decât o mare plină de suflete moarte, stinse, care vor disperate iubire, care tânjesc dement după un alt suflet singur cu care să se contopească. Ce e dincolo de dragoste și de unde vine dragostea în sine? Nu se poate defini, nu se poate povesti, nu se poate înțelege. E abstractul pe care nici alcoolul, nici realul și nici visul nu-l acceptă; e acel ceva care vine din interiorul nostru, care ne mănâncă și ne consumă și ne pierde.. care ne face să-nflorim. Deci care-i rostul cărților? Care-i rostul internetului și al revistelor absurde? Crezi că iubirea se învață? Crezi că nu știi să iubești și că ești rece? Oh, ce societate moartă a construit omul. Clădită pe un zid de piatră, pe o mantie de răceală, societatea noastră nu știe de căldura din interior; societatea noastră își interzice dragostea atunci când ea, speriată și inocentă vrea să ne intre în suflete..


Deci ce e dincolo de dragoste? Un ocean negru, orbirea permanentă sau doar moartea? Ce e dincolo de dragoste, nu știu.. dincolo de dragostea mea, însă, nu mai e nici orizont, nici viață, nici eternitate. Dincolo de dragostea mea e vidul în care nu știu să ajung, pentru că orice cheie de ieșire e topită.. pentru că m-am blocat aici, și în dragostea mea am de gând să mă închid pe viață.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe